Ziua în care Ringier şi-a abandonat copiii

E criză. Şi se simte peste tot. Chiar şi în trustul tuturor posibilităţilor se mai întâmplă şi chestii d-astea. Nu cred că greşesc atunci când spun că Ringier stă, totuşi, mai bine ca toate celelalte trusturi de presă, aşadar capul sus băieţi, ce-o fi o fi!

(Va urma…)

În sfârşit gata şi cu povestea asta. Bilanţul final? Pe scurt, au plecat, s-au micşorat salarii, au mai plecat câţiva şi au revenit alţii. Nici nu-mi vine să mai scriu de atmosfera de înmormântare care ne-a subjugat pe toţi câteva zile după “training” (şi încă se mai simte, când mai aruncăm câte o privire pierdută spre calculatoarele lăsate în paragină). Lacrimi, oameni trişti, linişte..niciunul nu mai scotea un sunet de tristeţe, de frică, de neîncredere. Atât. Mă apasă prea tare să scriu mai multe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s