Cumpăr cuvinte..

Am nevoie de cuvinte. Cuvinte noi, cuvinte desuete, cuvinte frumoase şi slute, cuvinte pline de bunătate, chiar şi răutăcioase. Am nevoie de ele, de cuvintele altcuiva, pentru că ale mele au plecat. S-au ascuns pe undeva, în vreun sertar al minţii, şi nu mai vor să iasă, au fugit de mine. Stau acolo şi mă batjocoresc gălăgios iar eu nu reuşesc să le conving să se întoarcă. Hai, veniţi înapoi, am nevoie de voi!

Cred că le-am supărat cu ceva. Da. Asta trebuie să fie, s-au supărat pe mine pentru că nu le-am folosit în poveşti frumoase de dragoste, nu le-am transformat în basme cu final fericit sau că nu le-am împletit armonios zi de zi. Ce-i drept, în ultimul timp le-am cam oferit numai propoziţii urâte, cu nimburi întunecate… Promit să nu vă mai dezamăgesc. Veniţi înapoi acum?

Nimic. Niciun răspuns. Cuvintele tot întortocheate sunt. Râd de mine în continuare, ba chiar au început să-şi amestece şi înţelesurile şi ies mereu, mereu strâmb. ‘Ce mai faci’ iese acum ca un reproş grosolan, ‘da’ s-a transformat în ‘n-am chef’ şi ‘îmi pare rău’ a devenit doar un grup de cuvinte, lipsit de sens. M-au părăsit chiar şi cele mai frumoase cuvinte, ‘te iubesc’. Nu credeam c-o să rămân vreodată fără ‘te iubesc’. Cuvinte, îmi pare rău şi vă iu…

Advertisements

5 thoughts on “Cumpăr cuvinte..

  1. Chestia asta imi aduce aminte de o pilda primita pe mail (un mail de-acela ce ajunge direct in trash, delete, report as spam). Se spune ca Omul si Dumnezeu mergeau impreuna pe plaja. Uitandu-se in spate, Omul vede ca urmele lasate in nisipul umed difera ca numar. “Doamne, de ce cate-odata e o singura pereche de pasi? De ce ma parasesti?”. Raspunsul, prompt si plin de dragoste “Nu te-am parasit fiul meu, atunci erai napastuit si Eu te-am luat in brate”.
    Asa si cuvintele tale, spui ca lipsesc, ca te-au parasit, dar totusi zugravesti “disparitia” lor in vorbe atat de duioase.

  2. Ma gandesc cum ar fi daca atunci cand ramai fara cuvinte ai putea pur si simplu sa le cumperi. Mergi, platesti si pleci acasa cu unele noi, pe care poti din nou sa le tocesti. Si cum s-ar vinde? La metru, la kilogram?… la set, la bucata?
    Imagineaza-ti vanzatorul cum iti insira pe taraba un lant de cuvinte varsate intr-o epilepsie verbala, le masoara, scoate foarfeca si acolo unde se incheie metrul taie. Le aduni, le pui in plasa, le duci acasa si te uiti printre ele. Le sortezi si speri ca au scapat si unele mai de valoare, de care ai nevoie sau pe care le vrei.
    Sau poate vanzatorul scoate un sac vechi, varsa pe masa tot continutul si iti toarna in cantar un kilogram de cuvinte. Le iei si te gandesti ca poate printre ele sunt si unele mai grele, mai mari, mai coapte.
    Insa poate ar fi posibil sa intri intr-o pravalie veche, cu aer de anticariat si sa vorbesti cu un batranel cu barba carunta si usor rarait, cu aroma de aristocrat. El sa scoata de sub tejghea o cutie veche, din care sa iti intinda un set de cuvinte. Si sa le ai acolo pe toate. Ar mai fi ceva… as vrea ca, inconjurat de cuvinte, sa fiu inconjurat de o aroma subtila de cafea prajita si ciocolata fina.
    As prefera insa sa le iau la bucata. Mi-as cumpara sigur toate cuvintele, si pe alea urate, si pe alea vulgare. Dar ar fi altceva sa le iau pe rand in mana, sa le incerc de proba si dupa aia sa le pun in geanta. Si sa imi pot lua mai multe, sa am unele care se repeta si sa le tin pentru mine intr-un clasor.

    Si eu mi-am pierdut cuvintele. M-au lasat sau se joaca dea v-ati ascunselea. Si le tot caut. Sa imi zici daca tu ti le gasesti, poate stiu unde sunt ale mele…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s