În sfârşit!

În sfârşit am avut timp să ies cu bicicleta! Îmi era atât de dor să ‘biciclesc’, aşteptam momentul acesta de prea mult timp.


A fost genial, am pedalat până mi-au dispărut picioarele şi în schimb mi-au crescut aripi şi am zburat pe deasupra Bucureştiului. Am lăsat oraşul în urmă şi am făcut slalom printre munţi, am salutat caprele negre şi urşii şi m-am luat la întrecere cu o acvilă – n-a avut nicio şansă, bicicleta mea e prea rapidă.

Apoi am lăsat şi munţii în spate şi m-am aventurat printre nori. Acolo sus m-am oprit un pic să mă odihnesc şi să admir peisajul. De sus, România nu pare un loc atât de chinuit de răutăţile oamenilor. E chiar plăcut aşa sus, e linişte şi aerul e ceva mai curat. După ce m-am mai liniştit m-am urcat pe bicicletă şi am luat-o la goană, a fost o coborâre abruptă, dar am supravieţuit, am nimerit chiar străduţa mea. Şi toate astea doar într-o oră, imaginează-ţi cât de rapid e Pegasul meu!

Advertisements

One thought on “În sfârşit!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s