Regrete

Corpul uman este doar un recipient ce nu poate invinge in lupta cu trecerea timpului. Toti avem un moment de ‘start’ si, din pacate, cu totii avem un moment de ‘stop’. Atunci nimic nu mai conteaza, tot ce-ai avut pe lumea aceasta nu trece cu tine pe lumea cealalta si oricat de mult te-ar durea ca-i lasi pe ceilalti in urma, nu poti opri timpul in loc, inainte sa-ti dai ultima suflare.

Regrete ca n-ai mers s-o vezi de cate ori ai avut ocazia, suspine ca te-ai grabit sa sfarsesti convorbirea pentru ca vroiai sa iesi, regrete ca n-ai stat sa asculti pana la capat ultimul sau sfat bun, suspine ca nu i-ai mai spus de mult cat de tare o iubesti… regrete, suspine si dor, foarte mult dor, ce pare sa te sufoce cu fiecare gand la ea. Atat mai ramane dupa ce groapa este acoperita, dupa ce lumanarile s-au stins, dupa ce ai plecat acasa cu ochelarii sai mici, cu rame negre. Amintirile care acum s-au transformat in chinuri, gandul ca n-o s-o mai vezi vreodata. Atat.

Bunicii mele dragi (dec. 1924 – apr. 2011).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s