Amintiri din zăpadă

De mică mi-a plăcut zăpada. Nu iarna în mod special, ci zăpada, plimbările în parc cu sania, întrecerile cu ceilalţi copii pe derdeluş şi mai ales serile când mă duceam acasă după o bătaie serioasă cu bulgări. Ne strângeam cu mic cu mare în părculeţul din spatele blocului, ne împărţeam în grupuri şi ne construiam cazemate cât mai repede, ca apoi să le stricăm atacându-ne cu zeci de bulgări. Erau zilele perfecte de vacanţă, nimeni nu se mai gândea la teme sau că vine sfârşitul semestrului cu teste, ascultări şi teze, nu, fiecare trăia momentul şi se bucura de zăpadă, fiecare râdea cu poftă şi în fiecare seară fiecare mergea acasă ud leoarcă, dar cu adevărat fericit.

Îmi aduc aminte şi ce zile fripte îi făceam lui Indru (fratele meu) când eram mică – de grădiniţă. Dar şi el şi-a găsit răzbunarea într-o iarnă când s-a oferit cu zâmbetul pe buze să mă ducă în parc cu sania… si mi-a dat drumul pe derdeluş fix într-un copac. Sau când m-a pus să-l trag eu pe el cu sania pe lacul inghetat… sau când ne-am m-a bătut cu zăpada până m-a făcut una cu peisajul.

Şi acum m-am bucurat de munţii de zăpadă care s-au răsturnat peste Bucureşti… dar probabil pentru că nu trebuie să ies prea mult din casă. Frigul nu-mi place şi nici să patinez pe gheaţă pe mijlocul străzii. Mi-e dor de zilele când mă trezeam dimineaţa devreme şi fugeam la geam să văd dacă ninge afară. Acum mă uit pe geam şi mă îngrozesc când văd iar şi iar şi iar fulgi de zăpadă. Iernile nu mai sunt la fel. Nici eu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s