4. Write about leaving home

Cat mi-am dorit sa plec de acasa. Sa fiu eu, pe picioarele mele. Independenta. Sa-mi port singura de grija, sa am locul meu si, desigur, sa dau petreceri cat de des posibil. Dupa indelungi cautari si cand aproape renuntasem la aceasta idee – pentru ca de, calculele facute de mine nu concordau cu realitatea pietei: Salariu [minus] chirie =/= posibil – am reusit sa fac acest pas.

S-a intamplat in seara de 7 decembrie. Mi-am strans hainele si cateva alte lucruri necesare (a se intelege 3 trollere si inca doua pungi mari de rafie), mi-am incarcat masina si dusa am fost. Mama nici n-a vrut sa mai auda de mine cateva zile, suparata ca am parasit cuibul. Dar eu in sfarsit facusem pasul la care am visat nopti la rand. Eram libera, ma simteam ca o noua persoana, eram in al 9-lea cer, eram un zambet si o gropita, luminam orice incapere in care intram, radiam de fericire, cresteau flori in urma mea de atata stare de bine.

Si totusi lucrurile nu au mers chiar asa cum as fi sperat. Pe scurt, prima noapte nici nu am petrecut-o “la mine”, ci la o sectie de politie (long story, not on me), iar in noptile urmatoare, cand se anuntau cele -20 de grade noaptea si coduri portocalii, rosii, cacanii in dungi, nu am avut curent. Fara curent a insemnat fara centrala, iar fara centrala am tremurat de frig infofolita cu tot ce aveam mai calduros la mine. Dar am tremurat cu zambetul pe buze, pentru ca plecasem de acasa.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s