Ce se intampla in Spitalul Floreasca

Un om, un pat de spital intr-un salon supraaglomerat de la sectia de terapie intensiva. Mult zgomot, multe sunete de aparate ingreunate cu vietile celorlalti pacienti, multa forfota, degeaba.

Asistentele se plang in sus si-n jos ca au prea multa treaba, ca n-au timp de nimic, ca sunt prea prost platite (insa uita sa mentioneze de salariile dublate-triplate din spagile tuturor celor veniti la pacienti).  Dar stau si fumeaza la balconul salonului, stau la cafele si la vorbe. Nu mai sunt oameni, nu le mai pasa de vietile pe care le au pe maini. I-a iesit unui om paralizat cateterul? Sigur, o sa i-l schimbe, dar mai tarziu, cand are vreme. Si la rugaminti multiple si la mici averi ascunse zilnic in buzunarele lor, tot nu isi mai fac treaba. Daca indraznesti sa le atragi atentia, cu atat mai mult omul internat va avea de suferit, stii foarte bine. Treci cumva prin momente crunte, suferi, plangi si te rogi la Dzeu sa mai aiba zile? E perfect, domnitele asistente iti vor face viata un iad si mai mare.

Imagineaza-ti ca ai tatal, mama, fratele – internat in spital. Programul de vizitare este atat de restrictiv ca nu ai cum sa-i vezi mai mult de 60 de minute, adunate, intr-o zi. Imagineaza-ti ca sufera, are dureri, are nevoie de ajutor si ca sa manance un nenorocit de iaurt. Iar singura persoana care il poate ajuta ii ia iaurtul din frigider si i-l pune pe dulapior. Si atat. Sau in alt caz, ii ia iaurtul si i-l mananca. Ii ia medicamentele cumparate cu bani grei de rude, in niciun caz nu sunt din spital, si le da altora. Ii ia tot ce i-ai mai cumparat, iar ziua urmatoare cand mergi in vizita, nu mai gasesti nimic. Il gasesti pe tatal / mama / fratele intr-o balta de lichid de perfuzie. Pentru ca asistenta nu s-a mai obosit sa-i puna cateterul la loc “daca e agitat”. E un om care nu mai simte nimic de la brau in jos. Cateterul era in picior. “E agitat”.

Asta e normalitatea in Spitalul Floreasca din Bucuresti, pe o sectie unde se presupune ca oamenii care au nevoie de ingrijire permanenta, se duc sa mai aiba o sansa la viata. Nu mai au nicio sansa. In Floreasca se moare cu zile.

 

Advertisements

2 thoughts on “Ce se intampla in Spitalul Floreasca

  1. din pacate asta e realitatea crunta de care avem parte iar lucruri de genul asta se intampla in toate spitalele din tara si spun asta din propria experienta. am avut “norocul” sa ma operez si sa fiu internat in spital, iar pe langa “mica atentie” de rigoare, eu si cei 2 cu care stateam in salon am fost “fericitii castigatori” ai lozului: azi nu avem medicamente si mancare pentru voi. norocul nostru ca ne puteam deplasa si ca aveam mancare adusa de catre rude. a fost o experienta “de vis” si sper sa nu mai am parte de asa ceva; inchei prin a spune: Bine ca lucrez cu forme legale si ca-mi platest Taxele si Impozitele catre Stat, un Stat care imi ofera tot ce am nevoie si ce e mai bun. NOT!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s