Soseta ratacita

Missing: sock

O soseta mica si roz (cliseic, dar adevarat) s-a pierdut de sufletul pereche in timpul unei furtuni ingrozitor de parfumate, intre clabuci colorati de dero si balsam de rufe supermirositor. A plecat de nebuna intr-o calatorie initiatica, un adevarat bildungsroman pentru poporul sosetaresc, dar a uitat ceva in urma: perechea-i. S-a ratacit si nu mai stie drumul inapoi si jumatatea tare-i plange de dor, un dor amar, insa des intalnit cand sosetele se duc la imbaiat. Mi-a innebunit urechile, zi si noapte, zi si noapte, nu mai face nimic altceva decat sa planga cu lacrimi din fire desirate, singura, pe caloriferul cald. Ma chinuie cu oftatul grav pe care-l scoate din cand in cand, desi incearca sa se abtina. Mi-e ca devine tot mai firava si pana la urma cele doua nu vor mai semana si nu se vor mai recunoaste de vor avea norocul sa se intalneasca din nou, candva.

Advertisements

Treaba mea si treburile altora

Scurt si la obiect – nu mai vreau sa calc in treburile altora. Mai exact, m-am saturat sa calc in pisatul altor femei cand ma duc la toaleta de la serviciu. Nu este o baie unisex, deci nu pot da vina pe sarmanii barbati ca au dat pe langa, ci este o toaleta doar pentru femei, unde femeile in toata firea se duc sa-si faca nevoile – din pacate.

For God’s sake, ce dracu’ n-ati invatat sa folositi toaletele de cand erati mici, de acum va usurati peste tot?! Serios, cum naiba reuseste o femeie sa faca pipi pe jos? Nu reusesc sa inteleg, vasul de toaleta nu este mic si oricat de mare ai avea curu`, tot nimeresti cu jetul unde trebuie, ca din fericire si multumita gravitatiei se duce in jos.

Dar nu, mai apare cate una speciala de-a dreptul care reuseste sa mictioneze pe jos, trage pantalonii si pleaca mai departe, lasand balta in urma, sa se bucure si altii ca rinichii ei filtreaza lichide asa cum trebuie. Ca tot nu stergi dupa tine, ca o vaca nepasatoare ce esti, nu mai bine iti dai drumul direct pe scaunul de la birou si gata? Nu ai pic (pic, pic) de respect pentru celelalte dintre noi care intram la baie dupa tine.

Si nici nu vreau sa deschid subiectul femei care se caca la birou – am avut cosmaruri care au devenit realitate in toaleta de la etajul 1 al companiei.

2012 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

600 people reached the top of Mt. Everest in 2012. This blog got about 2,000 views in 2012. If every person who reached the top of Mt. Everest viewed this blog, it would have taken 3 years to get that many views.

Click here to see the complete report.

The Power of Storytelling

I woke up late with a heavy headache from oversleeping. I turned on the computer, still in my pyjamas. No brushing my teeth first, no taking a shower first. No. I just sulked in my big chair at my desk, in front of my monitor and keyboard. Hardly waiting for the time to come. Hardly waiting for the moment to meet the great, interesting people – wonderful journalists, exquisite writers, Pullitzer and Emmy winners – who came all the way from the United States to share their knowledge and wisdom with us. With me.

*** Special thanks to Ringier, the company that paid for my full-access ticket.

Them

He: I know how to solve this.

She:…?

He:  Let’s move in together!

She: I… I’m not sure, I don’t know what to say…

He: You love cats and I love you. It’s perfect!

She: Well, alright!